USL, între Becali și Sobaru (scrisoare aproape deschisă domnilor Antonescu-Ponta) – Lucian Avramescu

“Joi am primit un telefon de la Adrian Sobaru. Ar fi vrut să treacă pe la A.M.Press, să mă vadă la redacție un minut, „nu vă rețin mai mult”. Mi-e drag acest om cu inima în palmă, modest și învrednicit de Dumnezeu cu o forță pe care puțini o au. Nu pot uita căderea lui, cruce vie, cu palmele desfăcute, peste un parlament amorțit în care cuvânta Boc. Boc, simbol al lașității și supunerii necondiționate față de voia diabolic-machiavelică a lui Băsescu. Gestul lui Sobaru a fost, prin mesajul transmis și forța eroică a sacrificiului de sine, unic în anii postdecembriști. Am o zi plină Adrian, nu știu dacă voi ajunge la birou, nu știu ce să anulez, iar agenda mea se va încheia diseară unde-s invitat la emisiunea Subiectiv a lui Răzvan Dumitrescu.Vom găsi o soluție. Vă aștept acolo, mi-a spus. Ajuns seara la Antena 3, am văzut în față, pe trotuar, silueta subțire a eroului despre care a scris presa lumii, mai puțin, cu parcimonie chiar și otrăvuri inexplicabile, presa din țara lui. Sobaru mi-a înmânat un pachețel învelit îngrijit într-o hârtie în care împachetezi daruri și un fel de carte de vizită-calendar înfățișând clădirea Parlamentului, poza lui mică, în medalion și tricolorul pozat pe acest dreptunghi care încape în podul palmei. Ce-i aici?- l-am întrebat, nedumerit, mărturisesc, arătând spre pachet. E un dar pentru dumneavoastră. Sper să vă placă. Bine, Adrian, zic, tu ai făcut acestei țări un dar uriaș din care mi-am luat și eu partea de demnitate pe care ne-ai dat-o tuturor. Eram în întârziere și am intrat. Am deschis pachețelul în care era un tricou alb pe care erau înscrise, cu mâna lui, aceleași cuvinte de pe tricoul cu care a plutit peste lașitățile și neputințele noastre: „Ne-ați ciuruit!!! Ne-ați vândut și ne-ați trădat. Ne-ați ucis viitorul Copiilor. Ne puteți lua viața și banii dar nu LIBERTATEA!!!”. Pe spate era o dedicație cu mulțumiri „Poetului și Omului Lucian Avramescu”. Am respectat în totul scrierea lui Adrian Sobaru. De ce și pentru ce merit eu mulțumirile lui? Poate că am scris, mai mult decât alții și am vorbit, de câte ori am avut prilejul să combat bănuita lașitate a contemporanilor mei, despre gestul eroic al colegului nostru din televiziunea publică.
Adrian, o știam mai de mult, a decis să candideze la viitoarele alegeri parlamentare. Eu cred că nimeni în țara asta nu are mai curată legitimitate decât Adrian Sobaru, argumentată cu sânge, să ocupe un loc în Parlamentul României, în care au încăput și probabil vor încăpea nu doar oameni cinstiți și merituoși, ci și multe, multe hahalere, șnapani, farsori. Ce va spune el acolo? Ce simte și gândește un om simplu și cinstit. Pe micul lui calendar scrie „Mie îmi pasă”. Da, lui îi pasă. Nouă nu ne pasă. Și când zic nouă mă refer și la voi, Crin Antonescu și Victor Ponta. În parlamentul ăsta în care încape, să fie sănătos, Becali, în parlamentul ăsta cu care e incompatibil actorul Mircea Diaconu, nu credeți că ar trebui să vă bateți pentru a-l aduce pe Sobaru? N-are bani, dar are inimă. N-are cunoștințe și mari priceperi juridice, dar are un suflet uriaș, iar simbolul lui ar curăța multe gulere scrobite și multe transpirații mizerabile, puțind a bani. Faceți loc pe liste – mă refer la voi, pentru că de la voi am așteptări – atâtor parveniți, atâtor șmecheri. Promovați și un om cinstit, în totul cinstit și curat. N-are, ca independent, destule iscălituri. N-are forță financiară. Păi dacă Sobaru nu are loc în parlamentul în care a decis să se facă, peste amorțeala tuturor, cruce vie și să moară (numai bunul Dumnezeu l-a scăpat) pentru a ne elibera de păcatul lașității, la ce bun alegeri? Puneți-o la loc pe Udrea, ungeți-o pe Roberta și chemați-l să cuvânteze despre austeritate pe Boc. Ce să ne mai strofocăm cu alte cheltuieli și alte cazne electorale?! Băsescu e în Deal așa că puteți lăsa lașitățile la locul lor și mârlăniile să se exprime.
Sobaru e independent, dar voi n-aveți dreptul să fiți independenți față de el. Candidatul Sobaru, sprijinit de USL, așa trebuie să scrie, dacă vreți să fiți ce pretindeți că sunteți, pe afișele lui, chiar scrise de mână, așa cum stă scris pe tricoul lui văzut de lumea largă, mai puțin de noi.”