Archive for the ‘Romania’ Category

USL, între Becali și Sobaru (scrisoare aproape deschisă domnilor Antonescu-Ponta) – Lucian Avramescu

October 14, 2012

“Joi am primit un telefon de la Adrian Sobaru. Ar fi vrut să treacă pe la A.M.Press, să mă vadă la redacție un minut, „nu vă rețin mai mult”. Mi-e drag acest om cu inima în palmă, modest și învrednicit de Dumnezeu cu o forță pe care puțini o au. Nu pot uita căderea lui, cruce vie, cu palmele desfăcute, peste un parlament amorțit în care cuvânta Boc. Boc, simbol al lașității și supunerii necondiționate față de voia diabolic-machiavelică a lui Băsescu. Gestul lui Sobaru a fost, prin mesajul transmis și forța eroică a sacrificiului de sine, unic în anii postdecembriști. Am o zi plină Adrian, nu știu dacă voi ajunge la birou, nu știu ce să anulez, iar agenda mea se va încheia diseară unde-s invitat la emisiunea Subiectiv a lui Răzvan Dumitrescu.Vom găsi o soluție. Vă aștept acolo, mi-a spus. Ajuns seara la Antena 3, am văzut în față, pe trotuar, silueta subțire a eroului despre care a scris presa lumii, mai puțin, cu parcimonie chiar și otrăvuri inexplicabile, presa din țara lui. Sobaru mi-a înmânat un pachețel învelit îngrijit într-o hârtie în care împachetezi daruri și un fel de carte de vizită-calendar înfățișând clădirea Parlamentului, poza lui mică, în medalion și tricolorul pozat pe acest dreptunghi care încape în podul palmei. Ce-i aici?- l-am întrebat, nedumerit, mărturisesc, arătând spre pachet. E un dar pentru dumneavoastră. Sper să vă placă. Bine, Adrian, zic, tu ai făcut acestei țări un dar uriaș din care mi-am luat și eu partea de demnitate pe care ne-ai dat-o tuturor. Eram în întârziere și am intrat. Am deschis pachețelul în care era un tricou alb pe care erau înscrise, cu mâna lui, aceleași cuvinte de pe tricoul cu care a plutit peste lașitățile și neputințele noastre: „Ne-ați ciuruit!!! Ne-ați vândut și ne-ați trădat. Ne-ați ucis viitorul Copiilor. Ne puteți lua viața și banii dar nu LIBERTATEA!!!”. Pe spate era o dedicație cu mulțumiri „Poetului și Omului Lucian Avramescu”. Am respectat în totul scrierea lui Adrian Sobaru. De ce și pentru ce merit eu mulțumirile lui? Poate că am scris, mai mult decât alții și am vorbit, de câte ori am avut prilejul să combat bănuita lașitate a contemporanilor mei, despre gestul eroic al colegului nostru din televiziunea publică.
Adrian, o știam mai de mult, a decis să candideze la viitoarele alegeri parlamentare. Eu cred că nimeni în țara asta nu are mai curată legitimitate decât Adrian Sobaru, argumentată cu sânge, să ocupe un loc în Parlamentul României, în care au încăput și probabil vor încăpea nu doar oameni cinstiți și merituoși, ci și multe, multe hahalere, șnapani, farsori. Ce va spune el acolo? Ce simte și gândește un om simplu și cinstit. Pe micul lui calendar scrie „Mie îmi pasă”. Da, lui îi pasă. Nouă nu ne pasă. Și când zic nouă mă refer și la voi, Crin Antonescu și Victor Ponta. În parlamentul ăsta în care încape, să fie sănătos, Becali, în parlamentul ăsta cu care e incompatibil actorul Mircea Diaconu, nu credeți că ar trebui să vă bateți pentru a-l aduce pe Sobaru? N-are bani, dar are inimă. N-are cunoștințe și mari priceperi juridice, dar are un suflet uriaș, iar simbolul lui ar curăța multe gulere scrobite și multe transpirații mizerabile, puțind a bani. Faceți loc pe liste – mă refer la voi, pentru că de la voi am așteptări – atâtor parveniți, atâtor șmecheri. Promovați și un om cinstit, în totul cinstit și curat. N-are, ca independent, destule iscălituri. N-are forță financiară. Păi dacă Sobaru nu are loc în parlamentul în care a decis să se facă, peste amorțeala tuturor, cruce vie și să moară (numai bunul Dumnezeu l-a scăpat) pentru a ne elibera de păcatul lașității, la ce bun alegeri? Puneți-o la loc pe Udrea, ungeți-o pe Roberta și chemați-l să cuvânteze despre austeritate pe Boc. Ce să ne mai strofocăm cu alte cheltuieli și alte cazne electorale?! Băsescu e în Deal așa că puteți lăsa lașitățile la locul lor și mârlăniile să se exprime.
Sobaru e independent, dar voi n-aveți dreptul să fiți independenți față de el. Candidatul Sobaru, sprijinit de USL, așa trebuie să scrie, dacă vreți să fiți ce pretindeți că sunteți, pe afișele lui, chiar scrise de mână, așa cum stă scris pe tricoul lui văzut de lumea largă, mai puțin de noi.”

The most beautiful couple, my son in law, Brandan and my baby girl, Cristina.

February 5, 2012











“Preşedintele Mahala” – de Octavian Ştireanu

March 16, 2011

Recentele declaraţii ale lui Băsescu consacră saltul calitativ pe care acesta îl face de la preşedinte-jucător la preşedinte-mahala.

Mahalaua, mon cher, are farmecul ei, are cântecele ei, viaţa ei şi lumea ei

Nu e nimic ruşinos să ai conştiinţa apartenenţei la această zonă pitorească a condiţiei umane. Traian Băsescu e un model, o are, a recunoscut-o de pe vremea când mărturisea că făcea bişniţă cu blugi şi ţigări. Apoi n-a ratat nicio ocazie s-o arate în public, dansul în genunchi pe scândura de la Cireşica, şpriţul cu Becali, şedinţele de partid şi de stat de la Golden Blitz, discursurile despre găozari şi ţigancă împuţită ilustrând cu prisosinţă o lume şi un fel de a fi.

Dacă toate acestea rămâneau în planul vieţii sale personale, aveam un captivant subiect de nuvelă, ba chiar de telenovelă, cu banda sonoră din cântecele lui Moscopol şi Zavaidoc.

Dar, din păcate, spiritul mahalalei a fost inoculat în politica de stat de la cel mai înalt nivel, de la alba-neagra cu scorul alegerilor până la datul poalelor pe spate când vine vorba de opoziţie, adversari politici, presa neconvenabilă şi, mai nou, de liderii din propriul partid care încep să mişte în front.

Mahalaua n-are ce căuta în elita democraţiei politice europene, flitul pe care reprezentantul statului român îl primeşte sistematic pe la reuniunile internaţionale dovedind cu prisosinţă acest lucru.

Băsescu a ajuns preşedinte cu voturile mahalalei complete din România – de la mahalaua maneliştilor la aceea a unor intelectuali frustraţi şi de la mahalaua lingăilor la aceea a complexaţilor fără lecuire. El este un ilustru reprezentant al mahalalei – în sensul elevat al cuvântului, desigur – şi un strălucit exponent al celor care l-au ales. El este nu oricare, ci „Traian cel Mare“, cum bine a scris tizul său, europarlamentar în oda pe care i-a închinat-o. El este un produs perfect al acelei părţi din societatea românească pentru care hăhăiala şi miştocăreala reprezintă un mod fundamental de exprimare, în care viclenia se potenţează cu ticăloşia, iar marea performanţă se întruchipează prin laconicul „i-am tras-o“. Cu varianta sa filmografico-electorală „i-am ciuruit“.

Mahalaua supravieţuieşte prin şmecherie şi se salvează prin laşitate. Acolo, criteriile de existenţă sunt înlocuite cu instinctele, iar regula traiului în comun constă într-o permanentă adulmecare a figurilor care mai apar prin cartier, cei mai tari ori slabi, mai şmecheri sau mai proşti fiind depistaţi după miros.

Mahalaua are o regulă a ei, pe care trebuie s-o respecte toţi care se încumetă să păşească într-acolo. Mai grav pentru civilizaţie este când mahalaua vrea să-şi impună regula în afara propriului teritoriu.

Declaraţiile lui Băsescu de luni seara exprimă acest lucru – voinţa sa de a-şi impune definitiv regula peste tot în ţara asta. El spune cine trebuie să câştige şi să piardă la viitoarele alegeri, cine să fie şef şi cine nu în propriul partid. El ştie precis cine e şi cine nu e în sistemul mafiot care drenează banii din vămi. El respectă regulile democratice doar pentru şofer, nu şi pentru copilot. El vede guvernarea din 2012 nu ca pe un rezultat al alegerilor, acestea nici nu mai contează, sunt câştigate dinainte. Guvernarea viitoare va fi un premiu de consolare, pe care-l va acorda pe încă 4 ani, tot celor de-acum, pentru „sacrificiile“ cu care şi-au bătut joc de ţară, dar cu misiunea de a-i asigura propria siguranţă juridică.

Emisiunea relizată de Traian Băsescu la televiziunea publică este un nou pas de escaladare a tensiunilor în ţară. Tensiuni în Guvern, în Parlament, în propriul partid, în tabăra opoziţiei, în sindicate, în presă. Nimic nu i-a scăpat lui Băsescu, pentru că legea de fier a mahalalei spune că nu există cruţare, mai bine să moară mă-sa decât mama…

Se tot deşiră ca un ciorap declaraţia sa că ar renunţa la un an de mandat. O capcană mai perfidă decât asta era greu de imaginat. Băsescu nu renunţă la nimic. În 1996, când s-a retras din Parlament, a făcut-o nu pentru a se supune cercetării parchetului, cum circulă legenda, ci pentru că avea treabă prin Norvegia, la o firmă parteneră, având ca alibi un „curs de navigaţie“.

Băsescu nu este omul care să renunţe la putere. El ştie că, pe vapor ca şi în mahala, puterea se cucereşte, nu se cedează.

Băsescu nici în 2014 nu va pleca de bună voie de la Cotroceni. Mi-e tare teamă că se va lăsa dus numai dacă se va negocia cu el. După regulile mahalalei.

Fixatiile Mele….

June 25, 2010

De cind ma stiu am facut “o fixatie” cu o melodie care mi-a placut. Aceea melodie devenea simbol, talisman: o auzeam, definitiv ziua era GLORIOASA! Evident nu am cistigat la LOTO…

Hai sa facem o incursiune printre “fixatii”…Incep cu cele mai recente, si urmatoarele vor fi precum o continua calatorie in timp, inainte si inapoi.

Have Fun! (nu uitati, dansul nu este interzis…)

Calatorie In Timp Pe Note Muzicale

May 7, 2010

Am petrecut momente minunate din adolescenta. Melodii care si acum ma “aduc la viata”! dar nu am sa uit melodia care mi-a fermecat intrarea in majorat:

Dar hai sa mergem mai departe.  Aveam 21 de ani, eram plina de viata, indragostita pina in virful unghiilor…si dansam cu dragostea vietii mele:

Si au venit anii ’80

Combinata cu:

Si prin 87 am descoperit:

Si in aceasi perioada niste ilustrii necunoscuti deveneau vedete OPUS:

Ma opresc aici. Continuam…

Romania

November 24, 2008

romania

Follow the link: romania-locuri-minunate